Iridion | Zygmunt Krasinski

Descriere

„Suntem la sfarsitul lumii vechi. Cand tot ce a fost viu in ea-i stricat, descompus, scrantit. Zei si oameni, deopotriva, si-au iesit din minti. La fel ca Jupiter, domnul din cer, tot astfel Roma, pe pamant stapana, in agonia ei, e luata de sminteala. Doar Soarta-i calma; neclintita si implacabila „ratiune” a lumii priveste de sus valtorile de pe pamant, din cer. Din haos inalta-voi acest cant, ce-mi clocoteste-n piept. O noua lume-apare, iata, spre rasarit! Dar nu ea ma framanta. Unde-ti sunt, Roma, umbrele ce-odinioara umblau cu pas sublim, cu demnitate, pe colinele tale, toate sapte?…